Clujul

De ce iubesc Clujul? L-am iubit inca dinainte de a-l vedea. Stiam ca e ce-mi doresc inca dinainte de a-l vedea. Dar cand l-am vazut, am inteles ca nu m-am inselat. E un oras suberb, in inima Ardealului, un colt de fericire. Pt ca automat ma gandesc la fericire cand spun Cluj. M-am indragostit de orasul asta. De fapt, nu e doar un oras. Pt mine e mai mult. Aici mi-am gasit locul. Am invatat sa traiesc, sa iubesc, sa rad, sa cant, sa dansez. Poate nu la propriu, dar e adevarat. Cand ma gandesc la Cluj, zambesc, mi se maresc ochii si ma cuprinde o stare de melancolie.



Cluj e nesfarsit, neobosit, etern. E asa datorita oamenilor cu suflete mari, studentilor. Zambete. Optimism. Vise. Idealuri. Ganduri Marete. Implinire. Incantare. FERICIRE. Exact ce spuneam.. un colt de fericire. Multe posibilitati, multe oprtunitati. Nici nu stii cum sa profiti de toate. Nu ai timp sa te plictisesti. Poti mereu sa gasesti ceva de facut. Teatru, opera, concerte, filme, mall-uri, cafenele, cluburi, proteste, evenimente d'ale studentilor. Si mereu e ceva nou de vazut, mereu gasesti cate un coltisor nedescoperit care-ti face inima sa tresalte. Cand urci pe Cetatuie si vezi orasul de sus parca esti Regele Vazduhului, cand vezi stelele prin telescop la Observatorul Astronomic parca esti Stapanul Universului, cand ajungi in Gradina Botanica te contopesti cu natura, cand ajungi in Parcul Central, pe langa Baba Novac parca esti maestrul deghizarii - o oaza de liniste intr-un loc aglomerat...

In Cluj mi-am facut prieteni, cunostiinte si am reusit sa ma dezvolt personal. Am invatat ca pt a gasi, trebuie sa stii ce sa cauti. Cautarea de dragul cautarii, alergatura numai de dragul alargaturii nu isi au sensul. Aici m-am schimbat, am crescut, m-am descoperit si ma redescopar mereu. Sunt aceeasi, dar mereu alta. Si pt asta va multumesc. Va multumesc Iulia si Mircea, pt ca fara voi probabil mi-as fi pierdut speranta (la inceput, cand eram singura, pierduta si debusolata; pe percurs cand nu-mi mai gaseam locul), va multumesc dragi colegi ca m-ati invat sa ma implic, va multumesc d-lor profesori ca m-ati ajutat cand am nevoie de indrumari, va multumesc voua, prietenilor si cunoscutiilor pt toate vorbele bune (m-ati ajutat sa invat sa disting adevarul de complezenta) sau rele (m-ati intarit) pe care mi le-ati spus, pt sfaturi (m-ati ajutat sa cresc).

Multumesc tuturor celor intalniti in drumul meu prin viata pentru ca fara ei nu as fi cine sunt.