E sambata. Ma intorc deja acasa, in Cluj. Ma bucur ca mi-am revazut familia, chiar si numai pt o perioada scurta. Ma bucur si ca ma intorc la Cluj... Ajung sa nu stiu ce ma bucura mai tare, sa ma simt divizata intre cele doua locuri din ce in ce mai tare. Peste putina vreme nu o sa mai stiu ce-mi doresc mai tare, unde imi place mai mult si unde ma simt mai bine. Fiecare loc are plusuri si minusuri.
Lipsa mamei mele, de care sunt extrem de apropiata ma sfasie uneori. Mama e singura persoana care sunt convinsa ca nu-mi vrea decat binele si care-mi spune adevarul, chiar si cu riscul de a ma supara. Mama nu o sa-mi spuna niciodata "Diana, nu trebuie sa slabesti, esti numai bine." O sa-mi spuna ceva de genul "Grasana mea, ce mai faci?". Nu o sa-mi spuna niciodata ca-mi sta mai bine cu parul lung decat scurt. Nu imi va spune ca imi sta bine in rochita care-mi place atat de mult, daca imi scoate in evidenta fundul cel mare. Si pe toate mi le va spune din suflet, cat poate de frumos, pt ca-mi vrea binele si ma iubeste. Si nu ma va obliga niciodata sa fac ceva ce nu-mi place, nu-mi va interzice nici sa-mi las parul lung, nici sa-mi iau rochita, nici sa fumez, nici sa beau. Ea doar imi va sugera frumos, mai mult sau mai putin discret ca nu e bine. Ca nu ar trebui. Isi va spune parerea. In mare parte, am sa o ascult. Dar nu mereu.. pt ca sunt incapatanata si nu inteleg pe moment ca nu face nimic cu rautate, pt ca dragostea ei e cea mai pura si mai sincera. Si nu o menajez. Eu am sa-mi spun mereu nemultumirile, am sa ma plang mereu, am sa ma cert cu ea cand nu-mi convine ceva, pt ca.. asa sunt eu. Egoista si rea, dar nu rau intentionata. Am sa spun lucruri aiurea, tampite si ilogice, doar pt ca-mi place sa ma contrazic. Si ea se va consuma pt asta, pt ca e impaciuitoare si buna. Are atatea calitati... Eh, nu spun ca e o persoana perfecta.. ii palce sa exagereze, sa dramatizeze, fiecare cu ale lui. Dar pt mine, e mama perfecta. Mi-a dat tot ce mi-am dorit, mi-a oferit toate dragostea ei, cele mai bune sfaturi, m-a ingrijit si octotit, m-a protejat cum a stiut ea mai bine. Mama, te iubesc tare de tot! Te-am suparat si necajit, si dezamagit de atatea ori, dar.. te iubesc si te voi iubi mereu. Si nu vreau sa te vad suparata sau trista... pt nimic in lume, mai ales din cauza mea...
Ma uit pe geam si gandurile mere ratacesc.. la atatea clipe frumoase, atatea momente fericite, triste si incarcate de emotii.. la mama.
Afara poua. Stropi mari de apa se preling pe geamurile nu foate curate ale autobuzului. E un autobuz comod, destul de elegant si curat. Ma simt mai bine decat in tren. Toata viata am fost obisnuita sa merg cu masina, cred ca autobuzul e mai familiar. E mai familiar sunetul pe care-l fac rotile pe asfalt, decat pe metal. Zgomotul ma oboseste mai putin. Am posibilitatea sa-mi reglez aerul conditionat.. sa-l opresc sau sa-l pornesc in functie de nevoiele mele. Nu trebuie sa las geamul deschis, pt ca asa vor altii, desi mie mi-e curent. Da, din nou e vorba de mine si de egoismul meu. E bine sa fi egoist si sa te gandesti in primul rand la tine, pt ca sa te menajezi.
Gandul imi zboara iar la mama pe care am lasat-o acasa.. imi amintesc si niste vorbe.. "sa ai atata dragoste si sa nu ai asupra cui sa o canalizezi.."
Si ma intorc la Cluj. Abia astept sa ajung! Am atatea planuri pt sambata asta.. duminica o sa fie mai urata pt ca o sa invat. O parte din duminica, nu toata. Dar .. trebuie facute proiecte, invatata teoria, facut laboratoare... e mult, greu si urat. Dar sper sa-mi prinda bine. Vreau sa merg si eu undeva in vacanta asta, sa vad cum e in alte scoli, cum si ce studiaza oamenii, ce le place si ce nu le place.. cum e cultura lor. Ma bucur in continuare tare ca au venit francezii la noi. Ei mi-au bagat in cap ideea de a pleca sau cu bursa Erasmus sau la un schimb de experienta sau prin Aegee, la o scoala de vara. O sa vad eu ce fac, sper doar sa iau decizia cea buna si sa fie totul perfect.
Read More...
Summary only...
