Home                Profile                Contact              

vineri, 7 august 2009

Meditatie

Mi-e somn. Ma doare. Vreau sa visez..
E o senzatie ciudata, o stare de neliniste si totusi de pace. Vad cerul atat de negru si de jos. Norii apasa peste oras. Asteptarea ploii ma oboseste. Durerea e tot mai slaba, dar nu dispare.. Gandurile se invart in cerc, ratacesc, cauta ceva ce nu apare. Nu pot sa ma concentrez la nimic. Linistea din camera ma cuprinde. Oboseala joaca si ea un rol important. E destul de racoare. Nu ma imbrac, nu inchid geamul... las racoarea sa ma cuprinda. Incerc sa descriu starea in care ma aflu in timp ce o traiesc, sa zugravesc fiecare emotie si gand. Nu e usor. Abandonez, cred. Nu pot sa ma mai lupt cu mine. Si de fapt, pentru ce ma lupt cu mine?

Ma gandesc la oameni. La comportament. La reactii. Diferite situatii, diferite persoane si personalitati, temperamente diferite, reactii dintre cele mai diverse. De suntem atat de complicati? De ce trebuie sa interpretam totul? Uneori lucrurile sunt atat de simple incat trebuie sa le complicam... inutil si cu consecinte diverse.

De fapt, mie-mi plac lucrurile alambicate. Imi place sa ma complic inutil. Sa rezolv.. mistere si enigme, chiar daca sunt fabricate de mine. Imi place sa spun lucruri cu dublu sens, sa fac aluzii, sa interpretez, sa fac pauze cand vorbesc. Tacerea poate sa insemne atat de multe. Uneori mai mult decat cuvintele. Mai ales pauzele puse cu atentie.. E un joc. Un joc al cuvintelor si al absentei lor. Pentru ca limba noastra se poate interpreta. Nu e o "limba de lemn". E vie, plina de pasiune si putere, insuficient cunoscuta si folosita de romani.

Sunt o fire complexa si imi place sa cred ca ma cunosc destul de bine. Stiu ca am toane, stiu ca sunt greu de suportat si inteles. Am o personalitate destul de puternica. Cand nu imi convine ceva, reactionez. Diferit, in f-tie de caz si de persoanele implicate. Nu imi place sa supar pe nimeni. Sunt diplomata, adica spun chestii neplacute intr-un fel frumos. Imi place sa ma contrazic doar de dragul unei argumentari, de dragul prezentarii unui punct de vedere. Ma incapatanez uneori pe cate o chestie si nu mai poate nimeni sa-mi scoata ideea din cap, chiar daca argumentele sunt perfect rationale si logice. Imi place sa am dreptate. Se intampla sa gresesc, sa stiu asta, dar sa nu recunosc. Se intampla si sa-mi asum greseli care nu-mi apartin, doar ca sa.. fie bine. Sunt "invechita", am convingeri care sunt demodate. Stiu asta, dar imi place situatia asa cum e. Am o putere mare de convingere. Sau poate perseverenta e cea care ma ajuta?...

Vad ca norii se incapataneaza sa ramana deasupra orasului si o stare de incertitudine persista. Vine sau nu vine ploaia? Incepe vantul sa bata si-i duce in excursie in alte locuri? O sa ploua sigur. Doar ca nu se stie cand.

Imi amintesc acum de cartea care ma astepta pe birou. Paler. Trag de ea de ceva vreme si inca nu am reusit sa o termin. Simt ca trebuie sa-i acord multa atentie. Poate putin mai multa decat sunt dispusa sa dau si de asta o lungesc atat...

Cred ca ma indrept spre ea...
Va las in companiei Enyei.


Read More...

joi, 6 august 2009

(De)Generatia mea

Lumea s-a schimbat mult de-a lungul timpului. Am evoluat, am crescut, ne-am dezvoltat. Cu toate astea, se pare ca acum involuam. Gradul nostru de cultura scade tot mai mlt. Valorile se pierd. Timpul se scurge mult prea repede si noi nu facem nimic... Nu incercam sa crestem, sa ne ridicam. Ne complacem intr-o situatie jalnica.

Fac parte dintr-o generatie neinteleasa. Generatia pitzipoancelor, cocalarilor, emo-kids. O generatie de consumatorism dus la extrem. O generatie care are parte de prea multa libertate si nu stie cum sa o foloseasca. Comunismul a trecut, dar a lasat o amprenta puternica. Parintii le insufla copiilor lucruri contradictorii. Lipsa de consecventa si perseverenta se simte. Trecerea la democratie se face mai greu decat e normal. Greutatile din timpul Comunismului, cred - nu pot sa vorbesc despre o perioada pe care nu o cunosc decat din povesti - au facut oamenii sa-si doreasca schimbarea. Doar ca schimbarile trebuie bine gandite. Trebuie facute cu grija, organizat si sustinut. Altfel e mai rau decat bine. Schimbarile din invatamant, spre exemplu. S-a scos tot ce era inainte. Inainte de 89, adica. S-au scos activitatile extrascolare. Nu mai exista pionieri, serbari in weekend, activitati in natura. Acum in fiecare an se schimba ceva. Se introduce ceva nou, se scoate ceva.. tot nou. Elevii sunt innebuniti. Ba se dau 6 probe la bac, ba se dau 3. Ba conteaza media din timpul anilor, ba nu are nici o importanta. Cum sa mai stii ce sa faci si pe ce sa te axezi? Zilnic apar facultati noi, sectii noi, experimente peste experimente.

Cum s-a ajuns la atat de multe lucruri contradictorii? Factori diversi. Familie, profesori, sistem prost sau f prost organizat. Si in conditiile astea cum sa ne miram ca mai mult de jumatate din tinerii care sunt in liceu nu stiu sa scrie corect in limba romana? Cum sa ne miram ca tinerii nu stiu tabla inmultirii? Profesorii manifesta o lipsa totala de interes si chef. Nu raspund intrebarilor, nu verifica temele, nu dau doi bani pe elevi - se menajeaza total. Unii nu stiu sa se impuna in fata elevilor care isi permit mult prea multe datorita educatiei de acasa. Care educatie de acasa? Cand mai au parintii timp sa se ocupe de copii? Pleaca dimineata la 8, se intorc la 18-19. Obositi, stresati, nervosi. Daca nu reusesc sa-si lase problemele la serviciu isi varsa amarul pe copii. Daca reusesc, se apuca de facut mancare, de spalat, calcat. Cand sa mai vorbesti cu copilul si sa-i dai solutii la problemele universale care-l macina pe el la varsta adolescentei? S-a certat cu colegul de banca, prietenul cel mai bun l-a tradat, e indragostit de cineva care nu-l baga in seama, pamantul e patrat.. Adolescenta e o perioada grea. Fiecare ii face fata diferit. Fiecare are problemele lui - cele mai mari din tot universul, depresiile lui, gandurile neimpartasite. Si atunci fiecare se manifesta altfel. Si raspunde altfel la reactiile celor din jur. Unii isi explima sentimentele deschis, unii se inchid in ei. Unii braveaza, unii... Lipsa de comunicare la nivel parinte-copil (pardon, tanar. Nu vrem sa se simta jigniti), profesor-elev(tanar) duc la alte probleme. Absenta unui adult care sa-i ghideze pe drumul cel bun duce la cautarea unor modele. Si ajungem, iar, la media si la rolul negativ pe care il joaca in viata tinerilor. Anti-vedetele pe care le promoveaza joaca acum rolul de modele pt tinerii aflati in cautarea unei identitati si in cautarea unui stil reprezentativ. Si cum sa ne miram ca pustoaica de 16 ani umbla cu nenea de 40, care-i satisface unele mofturi, ca tipul din ultima banca se lauda cu telefonul lui ultima generatie, ca pustiul indragostit si respins foloseste excesiv dermatograful?

In loc sa-i punem la colt pe tineri, mai bine incercam sa-i ghidam spre directia cea buna. Sa vedem unde apare problema, buba. Sa incercam sa facem sa nu se mai ajunga in aceasta situatie, sa comunicam mai mult, sa explicam mai frumos, sa educam mai mult. Sa culturalizam. Sa vorbim. Sa incercam sa intelegem.

Sunt multe de spus pe tema asta. Poate am sa revin. Poate nu.

Read More...