Am avut azi o zi plina. Plina de evenimente, de idei, de inspiratie si de impresii. Am sa incep cu chestia care ma framanta, e o completare la postul Asteptare. Va spuneam ca punctualitatea inseamna respect si desi stiu ca nu ati fost de acord, imi mentin parerea.
Sa va spun ce am patit azi. Am fost sa ma tund. (Da, am revenit la normal - par scurt si ciufulit). Daca aveam programare la 16:00, la 15:55 am fost acolo. Ajung, stau 2 minute, tipa imi spune ca nu a terminat treaba si mai are putin de lucru - sa ma intorc peste jumatate de ora. Ce sa fac? Plec. Ma gandesc sa mai dau o tura prin magazine, sa mai vad ce si cum, sa treaca timpul. Trece cum trece, si la 16:30 ma intorc la salon, unde, ce vad? Stupoare. Intre timp a mai ajuns o doamna, cu programare la 16:30.. si a trebuit sa astept pana a tuns-o, adica inca 30 minute. Si uite asa, am pierdut eu o ora fara sa fac nimic.
Nu era mai bine sa-mi spuna de la inceput sa vin la 17? Nu era mai bine sa nu-mi spuna sa ma intorc la 16:30 daca ea de la 16:30 avea o alta programare? Nu trebuia sa astepte doamna aceea jumatate de ora pana ma tundea pe mine? Daca eu am stat juma' de ora, sa stea si ea -principiul MCV (Moara si Capra Vecinului). Sau poate stilista/coafeza trebuia sa gaseasca o alta modalitate de a face programari, sa lase intervale mai mari de timp intre ele, ca sa fie sigura ca are timp sa termine. Asa era normal. Noroc ca eram bine dispusa si nu am vrut sa fac scandal deloc.. cred ca stiti ca pot sa fiu si rea. Oricum nu rezolvam nimic, numai ma consumam degeaba. Eh, bine ca a trecut si ora de asteptare si m-am tuns si io. (era culmea sa ma cheme a 2-a zi ca trebuie sa plece!).
Ma bucur insa ca mi-am revazut unii colegi de liceu in acea jumatate de ora in care am ratacit fara tinta prin oras. As fi vrut sa petrec mai mult timp cu ei, sa vad ce mai face fiecare, cum sunt si cum se descurca -daca nu-mi spunea sa ma intorc in juma' de ora, poate reuseam si asta. Oricum, abia astept urmatoarea revedere.
Sa va spun ce am patit azi. Am fost sa ma tund. (Da, am revenit la normal - par scurt si ciufulit). Daca aveam programare la 16:00, la 15:55 am fost acolo. Ajung, stau 2 minute, tipa imi spune ca nu a terminat treaba si mai are putin de lucru - sa ma intorc peste jumatate de ora. Ce sa fac? Plec. Ma gandesc sa mai dau o tura prin magazine, sa mai vad ce si cum, sa treaca timpul. Trece cum trece, si la 16:30 ma intorc la salon, unde, ce vad? Stupoare. Intre timp a mai ajuns o doamna, cu programare la 16:30.. si a trebuit sa astept pana a tuns-o, adica inca 30 minute. Si uite asa, am pierdut eu o ora fara sa fac nimic.
Nu era mai bine sa-mi spuna de la inceput sa vin la 17? Nu era mai bine sa nu-mi spuna sa ma intorc la 16:30 daca ea de la 16:30 avea o alta programare? Nu trebuia sa astepte doamna aceea jumatate de ora pana ma tundea pe mine? Daca eu am stat juma' de ora, sa stea si ea -principiul MCV (Moara si Capra Vecinului). Sau poate stilista/coafeza trebuia sa gaseasca o alta modalitate de a face programari, sa lase intervale mai mari de timp intre ele, ca sa fie sigura ca are timp sa termine. Asa era normal. Noroc ca eram bine dispusa si nu am vrut sa fac scandal deloc.. cred ca stiti ca pot sa fiu si rea. Oricum nu rezolvam nimic, numai ma consumam degeaba. Eh, bine ca a trecut si ora de asteptare si m-am tuns si io. (era culmea sa ma cheme a 2-a zi ca trebuie sa plece!).
Ma bucur insa ca mi-am revazut unii colegi de liceu in acea jumatate de ora in care am ratacit fara tinta prin oras. As fi vrut sa petrec mai mult timp cu ei, sa vad ce mai face fiecare, cum sunt si cum se descurca -daca nu-mi spunea sa ma intorc in juma' de ora, poate reuseam si asta. Oricum, abia astept urmatoarea revedere.
0 comments:
Trimiteți un comentariu