Home                Profile                Contact              

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Singuratatea

Sunt o persoana singuratica. De mica am fost asa. Retrasa, timida, la locul meu. Mereu mi-a placut sa fiu singura, in lumea mea, cu gandurile mele, departe de lume. Am invatat sa citesc foarte repede, cu mult inainte sa merg la scoala. Si preferam sa ma ingrop in lectura unei carti decat sa ies afara, sa ma joc cu copii, in fata blocului.


Am invatat destul de repede ca oamenii sunt rai si ca nu vreau sa am de-a face cu multi dintre ei. Nu-mi pare rau pentru asta. Am suferit mai putin asa. M-am protejat de unele suferite inutile. Poate am crescut prea repede. Poate nu. Nu stiu.

Singuratatea care m-a inconjurat (sau cu care m-am inconjurat) s-a accentuat cu mutarea. Si m-am mutat de cateva ori in decursul a 20 de ani. Am plecat la sfarsitul clasei a 8-a, spre resedinta de judet. La oras mai mare, liceu mai bun. Poate nu neaparat mai bun, dar care se dorea a avea pretentii. Despre experienta asta am scris aici. O parte cel putin. Apoi, dupa inca 4 ani, am venit la facultate. Aici lucrurile s-au schimbat radical. Am ramas aceeasi persoana singuratica, dar inconjurata de lume. Sunt inca. Nu pot spune ca nu ma simt bine inconjurata de lume. Imi place sa vorbesc - sa ma aud vorbind, sa comunic. Dar imi place ca am coltisorul meu si ma pot retrage oricand imi doresc. Pot sa plec, sa fug... sa ma izolez, cand am nevoie. Apoi s-a mutat familia din Deva. Si acasa a ramas doar familia. Nu si cunostintele, nu fostii colegi. Nu si altcineva cunoscut. Sau foarte putini cunoscuti.

La facultate, in Cluj, am cunoscut multi oameni. Multi oameni care au ajuns sa-mi fie dragi. Si pe care ma bucur sa-i am aproape. Sau departe. Dar aici, langa mine, cand am nevoie. Desi nu ma bazez pe ei. Sau incerc sa nu. Totusi, am asteptari de la ei, de la toti cei din jurul meu. Mai mari sau mai mici. Stiu ca e o greseala, stiu de cele mai multe ori sufar nu din cauza celor din jur, ci din cauza asteptarilor mele. Pentru ca imi doresc lucruri care nu se intampla. Pentru ca vreau ca ei sa stie ca asa trebuie. Sau ca asa e frumos. Sau ca asa.. vreau eu, in egoismul meu. Adica asa, pur si simplu. Si ma astept sa reactioneze cumva. Sa dea din cand in cand un semn de viata, sa-mi spuna 2-3 vorbe la nush cat timp, sa ne vedem cand putem. Sa... ceva. Daca nu, sunt dezamagita. Am scris si despre asta. Despre dezamagiri. Multe si marunte. E cuvantul care apare cel mai des intre taguri. Alaturi de Cluj. Asta pentru ca pot sa fiu destul de categorica. Pentru ca pot sa ma motivez sa nu mai vorbesc cu cineva perioade indelungate de timp sau sa rup total unele legaturi, de la chestii micute. Pentru ca am destul de multa ambitie si vointa sa fac asta, indiferent cat de mult sufar sau cat de rau imi pare dupa cineva. Nu sunt persoana care sa faca multe compromisuri. Nu cedez prima, datorita unui orgoliu imens. Poate pierd, poate nu. Dar asa sunt. Si ma astept ca lumea sa stie, sau sa ma intrebe. Pentru ca daca sunt intrebata, spun. Am invatat sa vorbesc despre mine mai mult decat inainte. Mai mult decat ar trebui...

Am pierdut persoane dupa care inca plang. Imi lipsesc oameni care nu vor afla cat de mult imi lipsesc sau ce am simtit pentru ei, datorita unei incapatanari poate stupide, poate nu. Si toate astea le tin in mine si pentru mine. Si nu vor cunoaste lumina zilei decat atunci cand voi fi complet vindecata si nepasatoare. Iar cand se va intampla asta, nu va mai conta si iar nu vor fi spuse multe.

Si peste toate micile si marile dezamagiri, am sa trec cumva. Am sa ma regasesc si am sa pornesc din nou, cu optimism, spre alti oameni. Spre alte povesti, spre alte vise, spre alte asteptari. Poate aceleasi asteptari, de fapt... Toate astea fac parte din mine si din cine sunt eu. Si inca nu-mi doresc sa ma schimb.

9 comentarii:

  1. Stiu ca atunci cand ai scris ai vizat pe cineva....
    Oare cine te-a dezamagit? Sau cine n-a facut ce ai gandit tu ca trebuia sa faca?
    Sper sa ma insel, dar din cate te cunosc nu cred...
    Sper, ca "cel" sau "cea" vizata sa fie suficient(a) de abil(a) sa inteleaga si sa te provoace la o discutie...
    Pana atunci toate bune !

    RăspundețiȘtergere
  2. Roxana Big11:46 p.m.

    i'm glad u can still go on...hoping
    ...this is what matters
    "...there's more to life than that...don't ask me what" jk:P

    RăspundețiȘtergere
  3. Asa e, Diana. Cei mai multi oameni sunt rai. Generalizez asta si spun ca oamenii sunt rai. Iar cei care iti par mai rai sunt cei de care iti pasa. Cei care iti pasa te pot rani sau dezamagi mult mai usor decat altii de la care nu ai asteptari sau decat altii de la care te astepti doar la fapte rele.
    Daca e sa fiu obiectiv si sa iau in considerare doar descrierea ta despre tine si sa fiu subiectiv si imi spun parerea personala, am un sfat pentru tine. Exprima-le asteptarile tale celor ce iti doresti sa ti le indeplineasca! O sa iti fie mult mai usor sa fii multumita. Comunica!
    Iar daca e sa fiu doar subiectiv, am sa iti spun doar ca regret mult ca te-am dezamagit de multe ori si ca reusesc prea rar sa te multumesc si sa te fac fericita. Si am sa te contrazic pe partea de "intreaba si raspund". De multe ori nu raspunzi doar astepti ca ceilalti sa isi imagineze ce iti doresti de fapt. Ar fi mult mai usor pentru cei ce tin la tine sa iti indeplineasca dorintele. Nu. De fapt doar mie. Nu te stiu pe tine impreuna cu prietenii tai si cum comunici cu ei. Nu inca, desi imi doresc.
    Si cam atat. Aici.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mie imi place ultimul pasaj. Cu toate ca nu incurajez alegerea singuratatii ca si optiune, unii oameni pur si simplu asa sunt ei construiti psihic. Asta e natura lor. Daca totusi descoperi ca uneori e bine sa iesi din caparace dar desigur iti iei masuri de precautie.. nu e chiar asa de rau. Sa nu te schimib. Sa ramai asa cum esti tu. Pentru ca in lumea asta mare mare mare se vor gasi persoanele care sa stie cum sa se bage pe sub pielea ta, fix asa cum esti ACUM. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. imi pare rau ca esti singura. same shit here. e aiurea ca v-ati despartit de sarbatori, dar poate asa e mai bine. doare cand nu primesti ceea ce daruiesti la randul tau.
    zambeste!hallmark card: I'm so miserable without you, it's almost like you are still here.

    sper ca ai prins ideea.

    RăspundețiȘtergere
  6. @alexbb: Cred ca amandoi regretam multe.

    @FatadinPort: Raspunsul vine foarte tarziu. Imi pare rau. Mi-am ratacit putin directia, candva. Acum ma regasesc. Am fost dezamagita de multi oameni...

    @blue4inna: Multumesc mult. Nu-mi pare rau pentru ca sunt singura. Imi place de mine, imi place sa stau cu mine. Imi pare rau ca s-a terminat asa. Si-mi pare si mai rau ca asteptarile mele au fost inselate... Foarte fain citatul, se potriveste perfect ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. hmm...m-ai pus pe ganduri...ma aseaman tzie foarte mult...singuratatea, e libertatea mea si vreau s-o am mereu aproape la nevoie.E ca un dar de la timp,asa o vad eu.

    RăspundețiȘtergere
  8. Stii, doar oamenii rai sunt singuri :-)
    Desi e destul de imposibila disocierea bine-rau cand consfinteste oameni, oamenii buni nu vor fi niciodata singuri.
    Nu cred ca esti singura.:-)

    RăspundețiȘtergere