Ganduri din Microbuz

Iar calatoresc. Merg spre casa. Sunt intr-un microbuz, cu un sofer nervos - claxoneaza de numa-numa ca nu-l lasa unu' sa iasa din parcare. Eh, pare mai irascibil omul de felul lui; vad ca si cu masinuta e nervos. Calca pedadelele alea fara mila. Accelereaza, accelereaza.. franaaaa. Suntem inca in oras, nu trebuie sa fie asa de agitat... ca nu ajuta la nimic. Numai ma streseaza si pe mine pt ca nu-mi pot tine lap-ul in brate bine. Oricum sunt nervoasa azi. Am sa scriu si despre asta, promit. De fapt, scriu in paralel cele 2 posturi, iar pt celalalt am mai multa inspiratie. Dar sa revin la drumul meu... si la impresiile din microbuz. (am scris si din tren, din autobuz)

Sunt o eroina. Am reusit azi chestii imposibile. Nu imi vine sa cred ce am reusit sa fac (iar a franat - incredibil). Continui sa ma mir cum am reusit sa car toate chestiile pe care le-am carat. Ruxacelul cu laptopul - de fapt numai ruxacel nu e la cele 4 kg pe care le are, o sacosa, bonsaiul (bonsi meu va saluta pe toti - nu e suparat nici pt ca ati vrut sa-l fumati, sa faceti foc din el, sa-l aruncati pe fereastra nici pentru alte ganduri rele pe care le-ati avut.) si 2 pungi cu gunoi. (Am oprit sa alimentam, iau si eu o pauza sa-mi curat laptopul. Of.. si am pornit si iar a abuzat soferul de claxon. Foloseste-l dom'le doar cand trebuie sa-l folosesti.) Intre ele, am mai si vorbit la telefon, nu stiu cum am tinut si telefonul cu umarul - da, vorbesc exagerat de mult la telefon, cum am reusit sa inchid usa casei sau ce am facut apoi cu cheile. Cert e ca dupa ce am plecat si m-am urcat cu bagajele intr-un taxi (nu, gunoiul nu l-am luat cu mine, el a ajuns intr-un tomberon) l-am innebunit pe saracul sofer cu rugaminti de a opri putin pana verific eu daca mi-am luat tot. Tot, adica chei, telefon, bani. Daca le am pe astea, pot sa ma descurc in orice conditii. Dupa chei am cautat destul de mult, erau de negasit. In agitatia si ingramadeala creata, nu mai stiam daca le-am lasat in usa sau daca le-am luat, iar daca le-am luat, unde le puteam pune? Le-am gasit dupa cautari indelungate.. tocmai in buzunar.

Am ajuns si in autogara, a venit si masinuta, mi-am pus bagajele in spate, m-am urcat pe locul meu si.. in momentul ala a inceput o ploaie de vara, cu bulbuci. Da, plange Clujul dupa mine :) Stie totusi ca ma intorc curand, asa ca ploaia s-a oprit destul de repede, lasand in urma numeroase balti, care mai de care mai adanci... (au sa diapara in doua saptamani cu siguranta).

Drumul continua, destul de frumos, de lin, de repede, pe acordurile muzicii de la Europa Fm. In momentul asta Belinda Carlise ne canta Cirles in the Sun... E pe aici o pustoaica care vorbeste incontinuu. S-a trezit de 35 minute si nu a tacut deloc. Ii cunosc toti colegii, toti prietenii, iubitii, toata familia. Diriginta lor e ok, dar nu-i duce in excursii, nu-i duce nici la piscina. A devenit rea de cand a suparat-o X, e rea, da-n sensul bun. Marius e atat de frumos, alea 2 colege o enerveaza si-i spun ca e ..tocilara, dar ea nu le baga in seama... Are o voce atat de stridenta, cred ca se aude in tot autocarul. Acum mai si canta. Nu am eu ureche muzicala, dar pot sa-mi dau seama ca nu canta bine. Acum poate sa-i dea inainte cu cantatul, e Puya. Cu piesa asta nu poate sa dea gres... hip-hop poate oricine. Si asculta muzica romaneasca din greu, nu exista piesa romaneasca pe care sa nu o stie. Si iar ajung la mass-media si la influenta asupra copiilor. Asta in postul urmator, promit.

Si drumul meu s-a sfarsit.. si eu am ajuns acasa, la mama, la Gabi, la catel. Am sa pun poze cu Maia, o nebuna de catea "cu personalitate", care nu are stare deloc...