Scrisoare de dragoste

Azi ne regasim, dupa destul de mult timp. Imi era dor de tine. Iti simteam lipsa. Ai devenit o parte din mine si absenta ta se simte. Esti mereu acelasi, si totusi mereu altul. Reusesti sa ma surprinzi, sa ma bucuri si totusi sa ma intristezi. Imi trezesti sentimente contradictorii. Ma faci sa uit esentialul si sa suprind detaliile. Pierd viziunea de ansamblu.

Ma asteptam sa fii mai rece avand in vedere perioada prin care trecem, dar nu. Ai fost destul de cald cu mine. La fel de cald si prietenos ca ultima data cand te-am vazut. Mi-ai aruncat priviri reci la inceput, dar ti-ai revenit pe parcurs.

Imi pare rau ca am amanat revederea atat de mult timp, dar am vrut sa am timp sa ma bucur de tine pe indelete. Mi-am dorit sa te privesc din nou, sa te vad, sa te simt, sa te miros. Si acum, te iubesc ca la inceput. Vom avea destul timp de petrecut impreuna, sa ne cunoastem mai bine si sa ne plictisim unul pe altul, ca pana acum.

Nu te-ai schimbat atat de tare. Esti la fel de hotarat, lupti pentru cauzele in care crezi. M-ai impresionat azi cu tinuta ta roz, imi pare rau ca nu am avut aparatul foto, sa te surprind cu noile hainute. Stiu ca nu ai sa le mai imbraci decat anul viitor, cand va fi din nou ziua mondiala impotriva cancerului la san. Stiu ca esti agitat, chiar si noaptea. Nu ai pic de liniste. Mereu te gandesti ce sa mai faci pt cei din jur, ce sa le mai oferi, cu ce sa-i mai bucuri. Si vor fi evenimente destule luna aceasta, te-ai pregatit bine. Pentru toate gusturile. Ai expozitii, ai petreceri, ai spectacole de teatru, opera, concerte. Oferi totul si totusi nu primesti prea multe. Lumea nu te respecta. Arunca cu tot felul de obiecte in tine, te raneste, te murdareste.

Nu ar trebui sa fi atat de bun si iertator, Clujule. Tu le pui atatea la dispozitie si ei?...