Lumea s-a schimbat mult de-a lungul timpului. Am evoluat, am crescut, ne-am dezvoltat. Cu toate astea, se pare ca acum involuam. Gradul nostru de cultura scade tot mai mlt. Valorile se pierd. Timpul se scurge mult prea repede si noi nu facem nimic... Nu incercam sa crestem, sa ne ridicam. Ne complacem intr-o situatie jalnica.
Fac parte dintr-o generatie neinteleasa. Generatia pitzipoancelor, cocalarilor, emo-kids. O generatie de consumatorism dus la extrem. O generatie care are parte de prea multa libertate si nu stie cum sa o foloseasca. Comunismul a trecut, dar a lasat o amprenta puternica. Parintii le insufla copiilor lucruri contradictorii. Lipsa de consecventa si perseverenta se simte. Trecerea la democratie se face mai greu decat e normal. Greutatile din timpul Comunismului, cred - nu pot sa vorbesc despre o perioada pe care nu o cunosc decat din povesti - au facut oamenii sa-si doreasca schimbarea. Doar ca schimbarile trebuie bine gandite. Trebuie facute cu grija, organizat si sustinut. Altfel e mai rau decat bine. Schimbarile din invatamant, spre exemplu. S-a scos tot ce era inainte. Inainte de 89, adica. S-au scos activitatile extrascolare. Nu mai exista pionieri, serbari in weekend, activitati in natura. Acum in fiecare an se schimba ceva. Se introduce ceva nou, se scoate ceva.. tot nou. Elevii sunt innebuniti. Ba se dau 6 probe la bac, ba se dau 3. Ba conteaza media din timpul anilor, ba nu are nici o importanta. Cum sa mai stii ce sa faci si pe ce sa te axezi? Zilnic apar facultati noi, sectii noi, experimente peste experimente.
Cum s-a ajuns la atat de multe lucruri contradictorii? Factori diversi. Familie, profesori, sistem prost sau f prost organizat. Si in conditiile astea cum sa ne miram ca mai mult de jumatate din tinerii care sunt in liceu nu stiu sa scrie corect in limba romana? Cum sa ne miram ca tinerii nu stiu tabla inmultirii? Profesorii manifesta o lipsa totala de interes si chef. Nu raspund intrebarilor, nu verifica temele, nu dau doi bani pe elevi - se menajeaza total. Unii nu stiu sa se impuna in fata elevilor care isi permit mult prea multe datorita educatiei de acasa. Care educatie de acasa? Cand mai au parintii timp sa se ocupe de copii? Pleaca dimineata la 8, se intorc la 18-19. Obositi, stresati, nervosi. Daca nu reusesc sa-si lase problemele la serviciu isi varsa amarul pe copii. Daca reusesc, se apuca de facut mancare, de spalat, calcat. Cand sa mai vorbesti cu copilul si sa-i dai solutii la problemele universale care-l macina pe el la varsta adolescentei? S-a certat cu colegul de banca, prietenul cel mai bun l-a tradat, e indragostit de cineva care nu-l baga in seama, pamantul e patrat.. Adolescenta e o perioada grea. Fiecare ii face fata diferit. Fiecare are problemele lui - cele mai mari din tot universul, depresiile lui, gandurile neimpartasite. Si atunci fiecare se manifesta altfel. Si raspunde altfel la reactiile celor din jur. Unii isi explima sentimentele deschis, unii se inchid in ei. Unii braveaza, unii... Lipsa de comunicare la nivel parinte-copil (pardon, tanar. Nu vrem sa se simta jigniti), profesor-elev(tanar) duc la alte probleme. Absenta unui adult care sa-i ghideze pe drumul cel bun duce la cautarea unor modele. Si ajungem, iar, la media si la rolul negativ pe care il joaca in viata tinerilor. Anti-vedetele pe care le promoveaza joaca acum rolul de modele pt tinerii aflati in cautarea unei identitati si in cautarea unui stil reprezentativ. Si cum sa ne miram ca pustoaica de 16 ani umbla cu nenea de 40, care-i satisface unele mofturi, ca tipul din ultima banca se lauda cu telefonul lui ultima generatie, ca pustiul indragostit si respins foloseste excesiv dermatograful?
In loc sa-i punem la colt pe tineri, mai bine incercam sa-i ghidam spre directia cea buna. Sa vedem unde apare problema, buba. Sa incercam sa facem sa nu se mai ajunga in aceasta situatie, sa comunicam mai mult, sa explicam mai frumos, sa educam mai mult. Sa culturalizam. Sa vorbim. Sa incercam sa intelegem.
Sunt multe de spus pe tema asta. Poate am sa revin. Poate nu.
